In mare parte, sezonul de alergare montana si curse de trail (cel putin in Romania), tine pana la final de luna septembrie, luna pe care am dedicat-o pregatirii Campionatului National de Alergare Montana. Anul acesta, aceasta competitie a constat din 2 probe: proba de vertical, organizata in premiera in cadrul Campionatului National (6km, +500m dif.nivel) si proba clasica de scurta distanta (10,5km, +1000m dif.nivel), desfasurate la Câmpulung Moldovenesc, prima la poalele Masivului Rarau, iar cea de-a doua in jurul Varfului Runc.
Pregatirea pentru aceste cursa a descurs extraordinar de bine, pana la in ultimele 2 saptamani inaintea acestora, cand au aparut cateva probleme medicale (nu intru in detalii), probleme care m-au facut sa ma indoiesc putin de capacitatile mele. Pana in acel momen, increderea mea era la cote maxime, datorita competitiilor de pregatire la care am participat si unde am avut rezultate foarte bune (Beius Running Day - proba 10km - loc 1, Retezat Mountain Run - proba cros 12 km - loc 2, Sibiu Night Challenge - proba 9km - loc 1), dar si á antrenamentelor reusite.
In prima zi, emotiile au fost prezente intr-o proporție destul de mare, insa, daca am invatat ceva de-a lungul carierei mele, e sa imi gestionez emotiile. Asa ca, la start, singurul meu obiectiv si cand era sa trec primul linia de sosire, indiferent de cat de grea urma sa fie provocarea. Cursa a descurs mai bine decat ma asteptam si iata-ma, la finalul celor aproape 30 de minute de efort, incununat Campion National de Seniori (pentru prima data in atatia ani de sport). Emotiile erau uriase, fericirea si multumirea depaseau cotele admise, insa a ramas ceva in mine care ma tinea cu picioarele pe pamant: cursa de urmatoarea zi, unde imi doream inca o medalie importanta. Asa ca, motivatia a ramas aceeasi, insa increderea in fortele proprii era de 10 ori mai mare.
Cursa clasica de a 2-a zi a fost una foarte dura, in primul rand datorita traseului care nu iti ofera prea multe momente de relaxare (2 tururi de 5,3km cu o diferenta de nivel de 500m/tur). Insa motivatia era acolo, forma mea era perfecta, chiar si dupa osbtacolele aparuta, asadar ramanea doar sa imi confirm mie ca pot. Cursa a decurs din nou mai bine decat ma asteptam, o cursa dominata de la inceput la final (exact ca ea de Vertical), iar la finalul celor aproape 11km, toata munca mea, dedicarea si sacrificiile au fost rasplatite: am devenit dublu Campion National de Alergare Montana.
Nu mi-as fi imaginat ca pot realiza aceasta dubla, insa in subconștientul meu imi doream enorm. Imi doream sa imi cimentez locul in elita alergarii montana romanesti si imi doream sa imi demonstrez mie ca limitele nu exista (exact cum spune unul dintre tatuajele mele, inspirate dupa citatul marelui maratonist Eliud Kipchoge: “No human is limited”).
Mi-am dorit enorm sa obtin un titlu national, iar ceea ce a iesit este conformarea ca munca constanta duce la rezultate frumoase. Ce consider ca m-a fost ajutat foarte mult a fost vizualizarea: in ultimele 2 luni, m-am vizualizat cu aceste medalii la gat, iar obiectivul meu principal a fost aceasta comeptitie, asadar toate eforturile au mers in acea directie.
Nimic nu e imposibil. Munca si determinarea te pot duce exact acolo unde iti doresti, trebuie doar sa ai acel gram de speranta de fiecare data si sa nu iti lipseasca increderea in tine. A da, si putina rabdare. Toate se intampla la timpul lor!
